Desfășurarea și simptomele leziunii – fractura radiusului

Desfășurarea și simptomele leziunii – fractura radiusului

Porțiunea distală a radiusului este definită ca zona situată la 3 centimetri proximal de articulația radiocarpiană, care este formată împreună cu osul scafoid, semilunar și triquetru. Fractura porțiunii distale a radiusului, cunoscută și sub denumirea de „loco typico” sau fractura Colles, apare de obicei ca urmare a unei căzături pe o mână întinsă. Marea majoritate a acestor leziuni sunt închise și fără deplasări. 

Persoanele în vârstă sunt în mod special expuse riscului de fracturi în urma căderilor, deoarece suferă frecvent de tulburări de echilibru și de osteoporoză, care reprezintă un factor major de risc pentru deteriorarea țesutului osos. 

Simptomele fracturii Colles apar imediat după cădere. Persoana accidentată resimte instantaneu o durere intensă în zona încheieturii mâinii, care poate iradia spre degetele mâinii și în sus, spre cot. 

Pe lângă durere, pot apărea:

• Umflarea încheieturii, mâinii și antebrațului
• Roșeață sau învinețire în zona fracturii
• Limitare semnificativă a mobilității; orice încercare de mișcare provoacă durere intensă
• Posibilă deformare ușoară a antebrațului și îngroșarea zonei fracturate
• Diagnosticarea fracturii

După o leziune, este întotdeauna necesară efectuarea unei investigații imagistice. De cele mai multe ori, o radiografie este suficientă pentru a evidenția clar locul și tipul fracturii. Ulterior, pacientul este imobilizat cu un ghips, deși tot mai des, în funcție de încrederea în pacient, se renunță la ghipsul tradițional în favoarea ortezelor și stabilizatoarelor. Utilizarea ortezelor după fractură permite menținerea igienei personale și previne complicațiile grave, cum ar fi sindromul Sudeck. Un procent mic de fracturi necesită intervenție chirurgicală pentru stabilizarea oaselor. 

Procesul de vindecare și inițierea reabilitării

De obicei, procesul de formare a calusului osos durează între 6 și 8 săptămâni. În acest interval, este recomandat să se efectueze una sau două radiografii de control pentru a verifica dacă osul se vindecă corect și nu apar complicații (de exemplu, necroză osoasă avasculară). Chiar în timpul procesului de vindecare, este indicat să se înceapă exerciții izometrice, care ajută la menținerea masei musculare și a forței membrului afectat. După formarea calusului și încheierea procesului de regenerare a zonei fracturate, se poate începe reabilitarea terapeutică. 

În prima fază a recuperării, mâna pacientului poate fi rigidă, imobilă și poate persista edemul. În această etapă, este recomandată utilizarea tehnicilor de terapie manuală pentru a restabili mobilitatea articulației radiocarpiene și a oaselor carpiene. Exercițiile de mobilizare ar trebui să fie ușoare, fără solicitare musculară intensă, având ca scop restabilirea amplitudinii normale de mișcare. Exercițiile asistate sunt o alegere bună la începutul procesului de reabilitare.

Momentul în care se introduc exercițiile de întărire variază de la pacient la pacient. La unii, acestea încep după câteva zile, la alții după câteva săptămâni de reabilitare. Acestea ar trebui să includă exerciții de forță pentru mușchii antebrațului, brațului și mâinii, precum și în continuare – exerciții pentru mobilitate.

Reabilitarea după o fractură a mâinii devine mult mai eficientă cu ajutorul echipamentelor de calitate pentru recuperare, cum ar fi benzi și mingi de exerciții sanctband. Pe tot parcursul reabilitării, este utilă aplicarea de benzi pentru reducerea edemului și întărire musculară cu ajutorul benzilor Gold Tape, pentru a stimula zona afectată să revină la funcționare normală.